Aş vrea să mai iubesc ordinea literelor în cuvinte, să regăsesc tăcuta plăcere de a mă destăinui nimănui şi tuturor, aş vrea să cânt în inima prietenilor şi a neprietenilor, şi câte aş mai putea să vreau….
Pot să scriu tot ceea ce-mi trece prin minte, pot să mă închin în faţa puterii cuvintelor pe care le folosesc fără a le stăpâni, pot să renunţ la a le îmblânzi dar nu voi renunţa la a le dărui celorlalţi. Şi le pot dărui într-o poezie, cum, tot atât de bine, le pot arunca de pe ţărmul inconştienţei într-o mare răutăcioasă a mizeriei existenţiale. Oare de ce ? Cine sunt eu ?
Nu doresc să las urme dureroase în sufletele oamenilor.
Există indivizi predispuşi la a provoca partea întunecată a eu-lui.
Încerc să-i iubesc.
