Există în viaţa fiecăruia un moment sacru. Unii îl pot simţi dar cei mai mulţi rătăcesc pe cărările ezitante ale alegerii Marelui scop, incitaţi doar de misterul care le dă târcoale.
Te întrebi unde-ai greşit, ce ritual n-ai îndeplinit…. Cum se poate ca o parte a oamenilor, cei mai puţini, să primească darul fericirii iar tu să nu faci parte din acest grup select ?
Se pare că Neîmplinirea fiecăruia are o explicaţie. Omul, pe calea îngustă a propriei vieţi, întâlneşte şansa. Şi nu orice şansă, ci Şansa. Desigur, vorbim despre omul cumva evoluat, capabil să-şi dorească realizata finalitate organic-existenţială. Într-un prim stadiu, omul nostru e asemenea unui orb – doar tatonează cu bastonul alb al dorinţelor vastul teritoriu al fericirii… sau al împlinirii sale – mă gândesc la această provocare: e oare împlinirea de sine totuna cu fericirea ? În lumea noastră lucrurile stau cam aşa: omului îi apare – nu ştim încă în ce fel – posibilitatea de a afla cum trebuie acţionat pentru a-şi atinge scopul. Din vremuri atât de îndepărtate încât nimeni nu mai ştie cine a fost primul iniţiat, Legea ajunge la urechea celui care trece prin miraculoasa poartă a curiozităţii. Atunci, cel atins de mirajul riscului, va afla Secretul.
Până aici, toate bune şi frumoase. Ideea e că nimeni nu-ţi va divulga Secretul. Nici măcar existenţa acestuia. Legea spune că darul îl primeşti dar condiţia e să uiţi că ţi-a fost oferit. Şi, pentru că avem în noi o parte divină care te incită la mister – ceva de genul “şi dacă e posibil ?!” – te vei stăpâni un timp să vorbeşti despre ce ţi s-a întâmplat. Vei aştepta urmările. Urmările nu vor întârzia să apară – lucrurile merg ceva mai bine în viaţa ta, mai bine chiar decât gândeai, şi nu doar atât: toate se întâmplă atât de meşteşugit, încât fiecare zi te îndeamnă s-o aştepţi şi pe cea de mâine pentru că o nouă dorinţă e pe cale să se împlinească.
Bineînţeles, pe zi ce trece, Secretul ţi-e tot mai drag şi necesar. Te gândeşti la “ce-ar fi dacă aş pierde toate astea ?” Îţi va fi frică şi, deşi iubind secretul, îţi vei dori să uiţi că l-ai aflat. Şi, pentru că acum dorinţele ţi se împlinesc, îl vei uita.
Nimeni nu poate, dorindu-şi doar, să-şi împlinească visele pur şi simplu. De aceea există privilegiaţi ai sorţii. De aceea cei mai mulţi sunt nefericiţi. Asta-i.
